de ce sa NU, cand daca DA, e POSIBIL sa POATE?!

It is done!
Nu stiu de unde si cu ce sa incep … cineva, cel mai bun prieten al meu, o persoana pe care o consideram, consider, “my brother from another mother” … s-a stins. S-a dus. A murit. Spuneti-i cum vreti … eu ii spun “bagami-as p@#$, viata e a dracului de nedreapta!!” …

In urma unui accident de masina, care a avut loc in luna mai a.c., a intrat in coma. Doctorii din camera de urgenta a spitalului unde a fost dus (undeva in Atena, caci plecase din tara sa-si faca un rost mai bun in viata) nu i-au dat noaptea respectiva de trait … a luptat sase luni … s-a chinuit … intr-un final, i-a cedat inima, din cate am inteles … Poate, oare, sa cedeze o inima cum era a lui?! Calda, mare, generoasa … iubitoare …

Cine a fost el? Un tip pe nume Florin, de fapt Florinel, asa scria in buletin. Un berbec incapatanat, uneori. Ambitios pana la capat. Luptator. Tipul care in cinci minute te putea face sa plangi, prin cuvinte si atitudine, si in urmatoarea secunda te facea sa razi cu pofta. Un zapacit. Un om pe care te puteai baza la nevoie …

Intr-o perioada cand ma mutasem intr-un nou cartier, l-am cunoscut, printr-o cunostinta comuna. Nu exagerez, in maxim 2 minute de cand am dat mana cu el radeam toti trei de parca ne stiam de cand ne nascusem … de atunci a inceput prietenia dintre noi, o prietenie pura, neconditionata de absolut nimic. Eram singurii care aveam pc-uri din tot cartierul, pe vremea aceea, lucru care ne-a apropiat si mai mult. Umblam mereu amandoi, mergeam peste tot amandoi. Scuze de pe acum pentru ceea ce voi scrie, dar … gurile rele din cartier, barfa tipica romanasului idiot, spuneau ca am fi si cuplati … lucru care m-a dezgustat, sincer sa fiu … dar, sa va donez voua, cei ce ne-ati barfit ca prostii, cate o portie de felatie!! Mi scusi …

In perioada in care ma mutasem in cartierul respectiv, situatia financiara era extrem de buna, imi permiteam multe lucruri … multi prieteni se parea ca am. WRONG! In momentul in care s-a intors situatia, din toti cei ce veneau in fiecare vineri si sambata la mine acasa, la party-uri cum se faceau odata, unul singur a venit sa ma scoata din casa, la bautura noastra preferata, Garrone alb (doua cuburi de gheata, o felie de lamaie si zahar pe buza paharului). Cu unul singur ma certam, caci eu nu vroiam sa ies neavand bani, si el ma lua cu forta. Ne bateam … uneori chiar ne bateam, mai mult in joaca, dar ne mai articulam. Parca, nu durea deloc … dar doare acum … inca doare al dracului de tare sa stiu ca nu mai e, nu va mai veni … nu va mai suna sa ma intrebe “cand ma scoti la o cafea?”, eu stiind ca el e in Atena, muncind …

Unul singur. El a fost langa mine cand am avut nevoie, in urma unor probleme de familie care m-au facut, pentru o scurta perioada, sa ma arunc in bratele aparent dulci ale licorilor bahice. El m-a ridicat de jos, m-a palmuit si m-a tinut aproape … el mi-a bagat informatie in mine, despre viata, despre barbat si femeie, despre tot … cu el mergeam la nopti de radiere (cum spuneam noi inainte noptilor in care stateam ca nebunii in fata calculatoarelor, jucand StarCraft si Half-Life, ulterior Counter-Strike, Need For Speed) … cu el mergeam cu rolele si bicicletele, in gasca, in serile de vara … Lumea era la discoteca, vechiul Far’de griji, ptiu! No Problem, iar noi treceam cu rolele si bicicletele catre faleza de la Cazino, la 1 noaptea, sa bem un nes cu cola … cu el munceam la sala de calculatoare a unui prieten, cu el si fratele prietenului respectiv, alt caracter si-asta, pe nume Felix.
Cu Florin i-am facut lui Felix o masa de calculator de am zis ca nu-i adevarat … patru picioare, ca orice alta masa, dar albastru sa fiu daca era vreunul egal cu altul … ziceai ca-i o masa pentru o casa din stilul neo spre abstract. Culmea, dar nu tin minte sa fi cazut monitorul de pe masa in cauza, nu-i asa, Felix? Am si sarbatorit-o pe urma, cu vin alb si un joc de carti numit machu-pichu.
Cu tine, omule, eram cand ma indragostisem de Michelle, si am suferit ulterior. Cu tine eram cand am pus prima oara o pereche de role in picioare, in Tabacariei, si eram sa-mi rup gatul din prima cazatura … cu tine eram cand ai iesit nervos din casa si ai spart geamul de la scara, taindu-te la mana, si fost-am la mine la pansat … cu tine eram cand ne uitam la meciuri de fotbal cu varu’ lu’ tata, band vodca Boerro cu suc de grefe, de nu stiam de ce jucatorii au patru umbre (cum naiba sa n-aiba patru umbre, cand se juca in nocturna?! :D) … cu tine eram cand te-ai despartit de stii tu cine … cu tine eram cand la ora 1 noaptea ni s-a facut pofta de cartofi prajiti, si ne-am apucat sa-i facem, ca pe urma sa-i mancam pe terasa blocului, la etajul 11, remember? Cu tine eram atunci cand jucam fotbal pe stadionul de pe Badea Cartan, cand era ora 10 noaptea, nu mai vedeam mingea, si noi totusi jucam fotbal …

Cu el am tras prima betie zdravana din viata mea … Am atat de multe amintiri legate de el, incat nu cred ca le pot pune intr-un post, dar voi mai scrie … pentru mine, pentru el, pentru cei ce l-au cunoscut …

Era doar o problema de timp, caci era intr-o situatie medicala grava, insa noi speram … n-o sa uit telefonul primit, un prieten bun, care m-a sunat cu vocea regulara, zambitoare parca, sa ma intrebe ce fac … dupa care a luat o pauza, si cand a vorbit am simtit lacrimile din ochi … “a murit Ninos” … asa-i spuneam toti, caci fratele lui, cand era mic, nu putea sa-i spuna Florin, ii zicea Ninos. Si asa i-a ramas porecla … n-o sa uit ca aveam lacrimi in ochi … Si ca l-am intrebat pe cel ce ma sunase “ce-ai spus ma?! … mai zi odata, ca n-am auzit …”

Inca ma credeam intr-un vis, pana cand am fost la casa mortuara si am vazut cosciugul … cu o fotografie deasupra, fotografie facuta de mine anul trecut, la nunta unuia dintre fratii sai. Pe de-o parte, a durut al dracului de tare fotorgafia aia, sa o vad acolo, sa stiu ca el e … plecat dintre noi … pe de alta parte, ceva din mine s-a bucurat, caci a fost ca un ultim omagiu, o fotografie facuta de mine sa-l reprezinte pe ultimul drum … si l-am condus … prieteni, persoane ce l-au cunoscut si necunoscuti de la biserica din care facea parte … si cantau … “la revedere, ne-om revedea” … acum, cand imi vine sa mai fredonez “La revedere, sortulet pepit”, primul instinct e sa fredonez versul de dinainte … Si ne-om revedea, Florine, o sa fim si noi, candva, langa tine. Nu stiu ce sa cred, poate ca vom sta unul langa altul la Judecata de Apoi, sau poate ca vom pluti printre stele, suflete neobosite si calatoare, intorcandu-ne la cel ce ne-a creat, pentru a ne renaste …

L-am dus pe ultimul drum, un alai ce-si conducea printul … cavalerul … caci cavaler s-a dus, sa-si continue lupta. Dupa mica predica pe care a tinut-o pastorul, am fost rugati sa lasam familia sa-si ia la revedere de la el, ne-am retras toti ceilalti. Dar noi, prietenii … ne-am intors, eu unul n-am putut sa rezist sa nu ma intorc, sa imi iau ia revedere de la el … cu lacrimi in ochi, acelasi lacrimi calde care acum imi mangaie obrazul … am plans … am plans cand am vazut sicriul in masina, si noi in alaiul din spate, conducandu-l … poate ca, pe de-o parte, nu-mi venea inca sa cred … am plans la predica, am plans cand ne-am intors sa ne luam la revedere … o parte din mine, partea care l-a cunoscut 11 ani, o viata de om, poate, urla … urla, tipa, se zbatea … DE CE?! Cea mai grea intrebare … ia-l la Tine, Doamne! Tine-l intr-o lume mai buna decat asta, e tot ce-ti cer …

Sper … sper sa mai stai pe langa noi, cand o sa fim tristi, sa ne zambesti cum ne faceai odinioara … cand o sa fim fericiti, sa radem impreuna … sa vii langa mine, Florine, la nunta mea … cine stie cand sau daca va fi, dar sa vii, sa-mi soptesti “ai vazut, mulane, ca ai facut-o si pe asta?” … sa vii cand o se nasca al meu copil, caci indiferent de ce nume voi alege cu cea de-i va fi lui mama si mie sotie, va purta si numele tau … si sa vii cand o sa inchin si eu drapelul de lupta pentru totdeauna, sa imi arati drumul pe care ai pasit tu, prea devreme …

Te salutam, noi, cei ce te-am cunoscut si iubit! Noi … prietenii … familia … Tu, cititorule, daca l-ai cunoscut, lasa-ti un omagiu … lasa-i o vorba, un sfat, o amintire ce te leaga de el …

Eu voi mai lasa, o sa mai scriu din amintiri … o sa mai vars din suflet pe-afara, caci simt nevoia sa o fac …
Te salut, Florine! Mergi in pace pe drumul ce-ti continua scurta viata, si ne vom revedea candva, sa bem un Garrone la inaltime, sa privim lumea de sus, cum o faceam odata!
Odihneste-te in pace!