Pe plan profesional, am progresat in primul rand in dorinta de a transforma fotografia din pasiune in cariera. Usor usor am descoperit chestii noi, perspective, idei, iar asta e un lucru care chiar ma bucura. Si nu, nu ma laud, nu o spun eu ci o afirma cei ce urmaresc “munca” mea. Incepand de la amatori ca si mine pana la oameni care au oarece legaturi cu acest domeniu. Sincer, cel mai interesant lucru mi s-a parut ca m-a intrebat un tip cu experienta de aproape 10 ani in domeniu, ceva care a sunat cam asa: “ce curs de fotografie ai si cu cine l-ai facut?”. Iar cand i-am spus ca n-am facut niciun curs, am luat aparatul si am iesit pe strada pentru a invata fotografie, a ramas putin uimit. Iar cel mai frumos compliment pe care l-am primit pana acum, legat de fotografie si primit tot in cursul anului trecut, a fost atunci cand o buna prietena mi-a zis ca eu incerc imposibilul in fotografie, si-anume fotografierea sentimentelor. Nu stiu de ce, dar l-am luat drept un compliment …
 La job-ul de zi cu zi … odata cu trecerea timpului clar ca avansez in ceea ce priveste capacitatile de care am nevoie pentru a-mi face treaba asa cum trebuie facuta. Cel putin eu unul asa vad, ca am progresat. Si probabil ca si sefii, din moment ce mi se dau sarcini considerate oarecum dificile, unde trebuie sa iti bati capul si sa dai randament maxim. Sincer, imi place pentru ca-mi place ceea ce fac, asa ca nu ma plang. Nu ma plang decat de unele momente in care omul inceteaza a fi om si devine animal …

 Ce vreau sa fac in 2010 … In primul rand, sa intru la facultate. Jurnalism! It is a must. Poate, pentru a arata unora ca sunt capabil sa fac o facultate pe banii si mintea mea. Cu siguranta, pentru a-mi urma directia de mass-media in care lucrez momentan (ma rog, cat de aproape se poate de mass-media … :D).
 Pe urma, sa progresez in ceea ce priveste fotografia. Adica, promovare si munca propriu-zisa. Incet-incet se misca lucrurile, am doua proiecte care sunt in faza de initiere, sper sa se miste treburile si sa se indeplineasca problemele in cauza. Again, amen!
 Personal … eh, aici e buba! Aici inca-s in dubii … in sensul ca as vrea sa incep ceva, dar pare-se ca n-ai cu cine. Si nu e numai parerea mea … am momente cand as vrea atat de mult sa vin acasa si sa nu mai vad geamurile intunecate la camera mea, sa vad ca ma asteapta cineva … si momente cand nu suport pe nimeni (adica nicio femeie) langa mine. Prin alternanta, am momente cand iubesc femeia si momente cand o urasc. Pana la urma, da, cu proverbiala “mana pe inima” o sa spun ca-mi caut “acea” relatie cu finalizarea numita casatorie … M-am zapacit de tot, e clar!
 Tot pe plan personal, intentionez sa ma bucur la maxim de vara ce va sa vina ;)) Si asta va incepe printr-un medical de chiulangiu … sefule, sper ca nu esti printre cititorii blog-ului ;;)

 Pe blog-ul foto am actualizat problema cu photobook-urile, asa ca puteti da o raita pe acolo. Nu fara a lasa comentarii, evident! >:)

 Well, ’till next time, see ya!

Bilantul pe 2009, o poveste cu si despre Florin, planul pe 2010 si ar cam trebui niste photobook-uri pe blog-ul foto …

Make a mental note: Ada-ti aminte, zapacila, apuca-te si scrie cu diacritice, ca doar anu’ asta vrei sa intri la Jurnalism!

In urma unui accident de masina, care a avut loc in luna mai a.c., a intrat in coma. Doctorii din camera de urgenta a spitalului unde a fost dus (undeva in Atena, caci plecase din tara sa-si faca un rost mai bun in viata) nu i-au dat noaptea respectiva de trait … a luptat sase luni … s-a chinuit … intr-un final, i-a cedat inima, din cate am inteles … Poate, oare, sa cedeze o inima cum era a lui?! Calda, mare, generoasa … iubitoare …

Cine a fost el? Un tip pe nume Florin, de fapt Florinel, asa scria in buletin. Un berbec incapatanat, uneori. Ambitios pana la capat. Luptator. Tipul care in cinci minute te putea face sa plangi, prin cuvinte si atitudine, si in urmatoarea secunda te facea sa razi cu pofta. Un zapacit. Un om pe care te puteai baza la nevoie …

Intr-o perioada cand ma mutasem intr-un nou cartier, l-am cunoscut, printr-o cunostinta comuna. Nu exagerez, in maxim 2 minute de cand am dat mana cu el radeam toti trei de parca ne stiam de cand ne nascusem … de atunci a inceput prietenia dintre noi, o prietenie pura, neconditionata de absolut nimic. Eram singurii care aveam pc-uri din tot cartierul, pe vremea aceea, lucru care ne-a apropiat si mai mult. Umblam mereu amandoi, mergeam peste tot amandoi. Scuze de pe acum pentru ceea ce voi scrie, dar … gurile rele din cartier, barfa tipica romanasului idiot, spuneau ca am fi si cuplati … lucru care m-a dezgustat, sincer sa fiu … dar, sa va donez voua, cei ce ne-ati barfit ca prostii, cate o portie de felatie!! Mi scusi …

In perioada in care ma mutasem in cartierul respectiv, situatia financiara era extrem de buna, imi permiteam multe lucruri … multi prieteni se parea ca am. WRONG! In momentul in care s-a intors situatia, din toti cei ce veneau in fiecare vineri si sambata la mine acasa, la party-uri cum se faceau odata, unul singur a venit sa ma scoata din casa, la bautura noastra preferata, Garrone alb (doua cuburi de gheata, o felie de lamaie si zahar pe buza paharului). Cu unul singur ma certam, caci eu nu vroiam sa ies neavand bani, si el ma lua cu forta. Ne bateam … uneori chiar ne bateam, mai mult in joaca, dar ne mai articulam. Parca, nu durea deloc … dar doare acum … inca doare al dracului de tare sa stiu ca nu mai e, nu va mai veni … nu va mai suna sa ma intrebe “cand ma scoti la o cafea?”, eu stiind ca el e in Atena, muncind …

Unul singur. El a fost langa mine cand am avut nevoie, in urma unor probleme de familie care m-au facut, pentru o scurta perioada, sa ma arunc in bratele aparent dulci ale licorilor bahice. El m-a ridicat de jos, m-a palmuit si m-a tinut aproape … el mi-a bagat informatie in mine, despre viata, despre barbat si femeie, despre tot … cu el mergeam la nopti de radiere (cum spuneam noi inainte noptilor in care stateam ca nebunii in fata calculatoarelor, jucand StarCraft si Half-Life, ulterior Counter-Strike, Need For Speed) … cu el mergeam cu rolele si bicicletele, in gasca, in serile de vara … Lumea era la discoteca, vechiul Far’de griji, ptiu! No Problem, iar noi treceam cu rolele si bicicletele catre faleza de la Cazino, la 1 noaptea, sa bem un nes cu cola … cu el munceam la sala de calculatoare a unui prieten, cu el si fratele prietenului respectiv, alt caracter si-asta, pe nume Felix.
Cu Florin i-am facut lui Felix o masa de calculator de am zis ca nu-i adevarat … patru picioare, ca orice alta masa, dar albastru sa fiu daca era vreunul egal cu altul … ziceai ca-i o masa pentru o casa din stilul neo spre abstract. Culmea, dar nu tin minte sa fi cazut monitorul de pe masa in cauza, nu-i asa, Felix? Am si sarbatorit-o pe urma, cu vin alb si un joc de carti numit machu-pichu.
Cu tine, omule, eram cand ma indragostisem de Michelle, si am suferit ulterior. Cu tine eram cand am pus prima oara o pereche de role in picioare, in Tabacariei, si eram sa-mi rup gatul din prima cazatura … cu tine eram cand ai iesit nervos din casa si ai spart geamul de la scara, taindu-te la mana, si fost-am la mine la pansat … cu tine eram cand ne uitam la meciuri de fotbal cu varu’ lu’ tata, band vodca Boerro cu suc de grefe, de nu stiam de ce jucatorii au patru umbre (cum naiba sa n-aiba patru umbre, cand se juca in nocturna?! :D) … cu tine eram cand te-ai despartit de stii tu cine … cu tine eram cand la ora 1 noaptea ni s-a facut pofta de cartofi prajiti, si ne-am apucat sa-i facem, ca pe urma sa-i mancam pe terasa blocului, la etajul 11, remember? Cu tine eram atunci cand jucam fotbal pe stadionul de pe Badea Cartan, cand era ora 10 noaptea, nu mai vedeam mingea, si noi totusi jucam fotbal …

Cu el am tras prima betie zdravana din viata mea … Am atat de multe amintiri legate de el, incat nu cred ca le pot pune intr-un post, dar voi mai scrie … pentru mine, pentru el, pentru cei ce l-au cunoscut …

Era doar o problema de timp, caci era intr-o situatie medicala grava, insa noi speram … n-o sa uit telefonul primit, un prieten bun, care m-a sunat cu vocea regulara, zambitoare parca, sa ma intrebe ce fac … dupa care a luat o pauza, si cand a vorbit am simtit lacrimile din ochi … “a murit Ninos” … asa-i spuneam toti, caci fratele lui, cand era mic, nu putea sa-i spuna Florin, ii zicea Ninos. Si asa i-a ramas porecla … n-o sa uit ca aveam lacrimi in ochi … Si ca l-am intrebat pe cel ce ma sunase “ce-ai spus ma?! … mai zi odata, ca n-am auzit …”

Inca ma credeam intr-un vis, pana cand am fost la casa mortuara si am vazut cosciugul … cu o fotografie deasupra, fotografie facuta de mine anul trecut, la nunta unuia dintre fratii sai. Pe de-o parte, a durut al dracului de tare fotorgafia aia, sa o vad acolo, sa stiu ca el e … plecat dintre noi … pe de alta parte, ceva din mine s-a bucurat, caci a fost ca un ultim omagiu, o fotografie facuta de mine sa-l reprezinte pe ultimul drum … si l-am condus … prieteni, persoane ce l-au cunoscut si necunoscuti de la biserica din care facea parte … si cantau … “la revedere, ne-om revedea” … acum, cand imi vine sa mai fredonez “La revedere, sortulet pepit”, primul instinct e sa fredonez versul de dinainte … Si ne-om revedea, Florine, o sa fim si noi, candva, langa tine. Nu stiu ce sa cred, poate ca vom sta unul langa altul la Judecata de Apoi, sau poate ca vom pluti printre stele, suflete neobosite si calatoare, intorcandu-ne la cel ce ne-a creat, pentru a ne renaste …

L-am dus pe ultimul drum, un alai ce-si conducea printul … cavalerul … caci cavaler s-a dus, sa-si continue lupta. Dupa mica predica pe care a tinut-o pastorul, am fost rugati sa lasam familia sa-si ia la revedere de la el, ne-am retras toti ceilalti. Dar noi, prietenii … ne-am intors, eu unul n-am putut sa rezist sa nu ma intorc, sa imi iau ia revedere de la el … cu lacrimi in ochi, acelasi lacrimi calde care acum imi mangaie obrazul … am plans … am plans cand am vazut sicriul in masina, si noi in alaiul din spate, conducandu-l … poate ca, pe de-o parte, nu-mi venea inca sa cred … am plans la predica, am plans cand ne-am intors sa ne luam la revedere … o parte din mine, partea care l-a cunoscut 11 ani, o viata de om, poate, urla … urla, tipa, se zbatea … DE CE?! Cea mai grea intrebare … ia-l la Tine, Doamne! Tine-l intr-o lume mai buna decat asta, e tot ce-ti cer …

Sper … sper sa mai stai pe langa noi, cand o sa fim tristi, sa ne zambesti cum ne faceai odinioara … cand o sa fim fericiti, sa radem impreuna … sa vii langa mine, Florine, la nunta mea … cine stie cand sau daca va fi, dar sa vii, sa-mi soptesti “ai vazut, mulane, ca ai facut-o si pe asta?” … sa vii cand o se nasca al meu copil, caci indiferent de ce nume voi alege cu cea de-i va fi lui mama si mie sotie, va purta si numele tau … si sa vii cand o sa inchin si eu drapelul de lupta pentru totdeauna, sa imi arati drumul pe care ai pasit tu, prea devreme …

Te salutam, noi, cei ce te-am cunoscut si iubit! Noi … prietenii … familia … Tu, cititorule, daca l-ai cunoscut, lasa-ti un omagiu … lasa-i o vorba, un sfat, o amintire ce te leaga de el …

Eu voi mai lasa, o sa mai scriu din amintiri … o sa mai vars din suflet pe-afara, caci simt nevoia sa o fac …
Te salut, Florine! Mergi in pace pe drumul ce-ti continua scurta viata, si ne vom revedea candva, sa bem un Garrone la inaltime, sa privim lumea de sus, cum o faceam odata!
Odihneste-te in pace!

“Pentru ca nu mi se pare normal ca un artist (indiferent ce fel de artist este), sa isi piarda timpul cu mediul on-line (blog/site), m-am decis sa fac orubrica speciala, in care toti (si cand spun toti, ma refer la toti artistii: pictori, cantareti, sculptori, dansatori, interpreti, comedianti, mentalisti, etc…) , sa isi poata expuna (ei, sau amicii lor sa ii propuna) “operele”.

De ce aceasta sectiune speciala? Totul a pornit de la amicul meu habibi, el, din punctul meu de vedere, este un pictor extrem de talentat, dar nedescoperit, si prin urmare m-am decis sa fac o mica promovare, a tuturor talentelor din Romania.
Asadar, in sectiunea “Galeria de Arta” vor fi publicati toti cei care considera (fie ei, fie voi cititorii acestui blog) ca sunt talentati intr-un anumit domeniu.

Ce trebuie sa faci ca sa te inscrii (daca tu esti talentatul)?
sa lasi aici un comentariu cu “opera” ta (date de contact – daca vrei sa apara, link catre o poza – in cazul in care este, sau link catre un fisier audio, video…, daca ai un pret de vanzare poti sa il lasi, daca ai un site, o sa iti fie expus,) tot ceea ce vrei sa fie publicat.

Ce te costa?
ABSOLUT nimic!, si cand spun nimic, chiar la asta ma si refer, nici macar link (in cazul in care ai site) nu iti cer! NIMIC!

Cum puteti ajuta(voi cititorii, si numai)?
faceti o sugestie! (lasa aici un comentariu cu un link)
faceti publicitate la aceasta galerie (mail la prieteni, articol/banner pe blog/site, stiti voi bine ce si cum… ) pentru bannere -> aici

Ce va iese voua (celor care faceti publicitate)?
recunostinta mea si a artistilor
si eventual un link catre voi (momentan cel putin)

Multumiri speciale:

Dezaxata – care ne spune ca nu e tarziu nici in ceasul al 13 [via]
Adrian Barbat - care ar fi dat alt titlu proiectului [via]
Radu - fiind foarte ocupat, a reusit totusi sa faca un copy-paste [via]
Lucian Vâlsan – cu al lui blog de reflexie
Roxy’s blog – care isi anunta cititorii despre proiect [via]
Lavinnia – prin frumoasa ei saritura in ajutor [via]
emmann – prin frumoasele vorbe [via]
Boris – prin mariminia lui
Alecs – cel care nu suporta cocalarii [via]”
-

Pentru inscriere, arunca un click aici.
Laudabila initiativa omului, un fel de artisti underground, necunoscuti, anonimi, insa talentati, facand diversele lucruri din pasiune. Chiar foarte laudabila, avand in vedere “arta” prezenta in Romania la momentul de fata. Eu pot spune cu mana pe inima, ca pasionat al fotografiei, ca cele mai bune fotografii sunt facute de “anonimi” ca mine, misunand pe strada cu aparatele in mana, prin excursii, plimbari et cetera. Sincer, din cate lucrari am vazut, singurul lucru care e bine facut la fotografii profesionisti este prelucrarea ulterioara, sa va traiasca Photoshop-ul. Ptiu! rectific, prelucrarea ulterioara masiva. Pacat, prezentam manechine de plastic, nu oameni …

On topic, care citesti si cunosti pe cineva demn de a apare in Galeria de arta, arunca-i o vizita pe blog, inscrie persoana respectiva si, cine stie, poate o sa fii cel/cea ce l-a dat postaritatii pe marele fotograf “x” sau marea pictorita “y”. Nu e de lepadat, as zice eu.

 Anyway, dupa ce am incheiat cu apusul, am decis sa ajungem inapoi catre statia de 102 de la Bulevard (nici de-al dracului nu spun statia de la City Mall, I hate that place…) deplasandu-ne pe jos, se pare ca-i facea bine starii ei. Si am luat-o prin Satul de Vacanta, unde am observat transformarea Stelei intr-un copchil mic si alintat, care se razgaia la carusel…si a avut magnifica idee sa il imortalizam in format digital … lucru care, sincer sa fiu, m-a binedispus…drept urmare, ma gandesc sa-i propun ca urmatoarea tema sa fie fotografie de noapte, prin aceeasi locatie.

 So…astept cu nerabdare sa vad ce i-a iesit ei, din punct de vedere fotografic …

P.S. - de acum inainte, ceea ce vom realiza in cadrul iesirilor programate va putea fi vizualizat pe portofoliul Pontus Euxinus - http://pontus-euxinus.magix.net

Dar, am decis sa “reactivez” blog-ul, cu o oarece schimbare de “atitudine”, ca sa zic asa. Si-anume, fotografia si toate aspectele ei vor fi mult mai pregnante.

In rest, se va vedea pe parcurs ce ne va mai rezerva viitorul, si nu numai el …

Me BACK!

LE: deseara sunt de munca, servici, asa ca o sa detaliez cele doua proiecte si cam ce s-a mai intamplat in ultima vreme …

O prima serie de instantanee realizate in cursul procesului de acomodare cu noua “jucarie” :D

Enjoy!

P.S. - N-am dispozitia necesare pentru noi post-uri…bleaH!

 Romance (deh!)
 5 - Titanic
 4 - Love And A Bullet
 3 - A Walk To Remember
 2 - It’s All About Love
 1 - Shinobi (desi are mai multa actiune, daca-l vedeti o sa aveti idee despre ce e vorba, sacrificiul suprem)

 Sa te faca sa gandesti :D (a se intelege psihologice)
 5 - The Cell + The Fountain
 4 - Fracture
 3 - Equilibrium
 2 - Lions For Lambs
 1 - trilogia Cube

 Adventure
 5 - desi nu se clasifica drept film, ci serial, Babylon 5
 4 - Around The World in 80 Days
 3 - Star Wars - Revenge Of The Sith
 2 - trilogia Pirates Of The Caribbean
 1 - trilogia The Lord Of The Rings

 Comedy
 5 - Boat Trip
 4 - Eurotrip
 3 - How High
 2 - seria American Pie
 1 - tot ce tine de Jim Carrey / you gotta love the guy! >:)

 War
 5 - K19 The Widowmaker
 4 - Das Boot
 3 - The Platoon
 2 - Der Untergang
 1 - The Last Samurai

 Later Edit
 Comedy Stand-up
 5 - Jeff Dunham
 4 - Gabriel Garcia
 3 - Robin Williams
 2 - Ron White
 1 - Chris Rock
 Ar mai fi de scris, dar intr-un post viitor promit sa trec toate filmele pe care le-am vazut de cel putin 5 ori. Asta insemnand, in viziunea mea, un film bun, un film care ma face sa-l vad si a doua oara…

 In consecinta, pot spune ca astept cu nerabdare prelungirea sesiunilor foto, concomitent cu invatarea pe deplin a tuturor posibilitatilor pe care le detine D40-ul.

P.S.
- ar trebui sa mi-l alint si pe asta, deci tre’ sa ma gandesc si la un apelativ ;))
- cah! mai trebuie o investitie financiara, ideal ar fi in doua obiective, unul de macro si unul de zoom, insa practic va fi doar unul de zoom, ramane sa ma hotarasc intre un 10.7X, 13.7X si 15.7X…pe care, oare, il voi alege? :D